„Pentru mulţi dintre noi e un calvar să avem grijă de nou-născuţi şi de copiii mici. Şi ştii de ce? Pentru că fac pe ei. Nu avem apă, nici scutece. Imaginează-ţi cum ne descurcăm?”, povesteşte Mohamed, tată a patru copii. Fără apă curentă, cu o lipsă acută de mîncare, fără căldură iarna, fără posibilitatea de a pleca din zonă, neputincioşi în faţa bolnavilor, cei un milion şi jumătate de palestinieni duc o adevărată viaţă de coşmar. Cauzată nu doar de atacul brutal de 17 zile al Forţelor Armate Israeliene. De mai bine de trei ani, situaţia din această zonă nu face altceva decît să se înrăutăţească. Israelul pretinde că vrea să înceteze atacurile cu bombă asupra Fîşiei Gaza. Nu înainte, însă, de a lua în calcul tot felul de strategii. “Gaza nu este un caz de subdezvoltare economică. Este un caz unic şi crud de subdezvoltare deliberată”, scrie istoricul israelian Avi Shlaim. “O să facem în aşa fel încît Fîşia Gaza să rămînă cu cîţiva zeci de ani în urmă”, a declarat un membru al cabinetului israelian. Şi au reuşit. În august 2005 Guvernul Ariel Sharon a ordonat evacuarea coloniilor de evrei din Fîşia Gaza, iar reprezentanţii organismelor financiare internaţionale prevedeau un viitor surprinzător. Palestinienii nu au sărbătorit evacuarea. Nici un suflet nu a ieşit în stradă. Sunt sătui să tot audă promisiuni.
Ieri, Gaza înfăţişa imagini terifiante. Poate mai tragice decît în toate celelalte zile. Magnitudinea dezastrului este şi mai crudă pentru cei aproape 3.000 de răniţi din atentatele israeliene şi pentru bolnavi, care îşi duc ultimele clipe de viaţă în suferinţă. Dar asta nu e nimic nou. Alte 300 de persoane au murit în 2008 pentru că nu au beneficiat de îngrijiri medicale. Guvernul israelian şi cel egiptean au interzis ca bolnavii să fie îngrijiţi în afara Gazei. Au fost cazuri grave. O familie a obţinut în cele din urmă permisunea de a pleca de la serviciile secrete israeliene. Prea tîrziu. Bolnavul fusese îngropat cu cîtva zile înainte. E tragic şi pentru medicii care luptă pentru rezolvarea unei situaţii disperate. Datele Agenţiei Naţiunilor Unite sunt mai mult decît grăitoare: 70% dintre pacienţii cronici şi-au întrerupt tratamentul şi mai mult de 50% dintre bolnavi nu pot să ajungă la un spital. Deja se vorbeşte despre riscul apariţiei unor epidemii. Serviciile de epidemiologie, cele prenatale şi laboratoarele şi-au suspendat activitatea; campaniile de vaccinare s-au întrerupt în spitale şi centrele de îngrijiri. Din 58 de spitale, 34 funcţionează cu generatoare. În zonă, electricitatea este un lux. Trei din patru familii stau pe întuneric. Este frig şi riscul de hipotermie în cazul copiilor este cît se poate de ridicat. „Majoritatea caselor au feresterele distruse şi oamenii sunt nevoiţi să pună nailoane în geamuri. Cei care au totuşi ferestre, le ţin deschise pentru ca suflul exploziei să nu îi lase fără şi să nu rănească pe cineva”, spune Mahomed. Acum trei ani, Gaza era un loc sărac. Cu o economie la mila autorităţilor şi întotdeauna în declin. Locuitorii s-au încumetat atunci să voteze. A cîştigat Hamas. Şi majoritatea ţărilor lumii au refuzat să accepte verdictul armelor. S-a semnat la acea vreme un acord între autorităţile palestiniene, Statele Unite, Uniunea Europeană şi Israel.
Acum trei ani se putea cumpăra totul de la supermarket. Zi de zi este astăzi o luptă pentru subzistenţă. Din cele 27 de fabrici de pîine, doare 9 funcţionează. „Cozile sunt kilometrice. Aştepţi mai bine de patru ore ca să pleci, mai apoi, cu mîinile goale. Facem pîine în casă, fără drojdie. Magazinele sunt goale. Abia dacă găseşti ceva fasole uscată, verdeţuri sau năut, dar la preţuri foarte ridicate. Carmangeriile sunt închise. Patronii nu cumpără carne pentru că nu au cum să o conserve. Au bombardat pînă şi crescătoriile de pui”, explică Kayed, rezident în capitală. Aproape un milion de persoane depind de ajutorul alimentar al Agenţiei Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi. Au întrerupt de mai multe ori acţiunile de împărţire a hranei şi totul din cauza Israelului care nu a permis ONG-urilor să-şi facă treaba. În 2005 se vorbea despre mizerie. Dar nu se întîmpla ceea ce se întîmplă acum în oraşele din nordul Fîşiei Gaza. Apele reziduale, extrem de murdare, ies prin canale. Există 170 de staţii de epurare, dar nu funcţionează nici una. Din lispă de combustibil. 80% din populaţie a rămas fără apă potabilă. E colaps general. Mii de palestinieni nu pot ţine legătura din cauza serviciilor de telefonie fixă şi mobilă care nu funcţionează în parametri normali. Uneori nu ajung nici la înmormîntări... sau nici măcar nu află că cei dragi nu mai sunt. 
Cel mai cunoscut site satanist din România, şi primul de acest gen din ţară, a fost scos la vânzare pe Internet. Cei interesaţi au pornit o adevărată licitaţie pentru achiziţionarea site-ului. Administratorul www.bisericasatanista.org a declarat pentru jurnaliştii de la Cancan că ofertele au ajuns chiar şi la 8.000 de euro.
"Cine are câteva mii de euro poate intra în posesia site-ului unde se propăvăduieşte cultul diavolului şi unde se prezintă adevărata faţă a satanismului modern", a declarat administratorul site-ului pentru Cancan. El a spus că a primit chiar şi oferte de 8.000 de euro, dar ofertanţii s-au retras în ultima clipă, cea mai ridicată ofertă în momentul de faţă fiind de 6.000 de euro. "Preţul poate creşte, întrucât licitaţia este în plină desfăşurare", a adăugat el.
Site-ul a fost lansat în 2005 şi are la peste o mie de vizitatori pe zi. Cei mai mulţi vizitatori i-a înregistrat la începutul anului 2008.
Sursa: Antena3.ro
Zilele acestea am văzut pe blogul Părintelui Efrem fotografii cu moaștele Sf. Ioan Iacob și mi-am adus aminte de o întîmplare. Acum cîteva luni de zile am avut curiozitatea să-l întreb pe directorul Spitalului de Urgențe din Iași de ce instituția se numește Sf. Ioan și despre ce sfînt Ioan este vorba. Dr. Lucian Popa îmi spune că, în momentul în care a fost nevoit să aleagă un nume spitalului, a solicitat mai multor profesori doctori să facă propuneri în această privință. Cum domniile lor nu au putut ajunge la o înțelegere, dr. Popa a cerut ajutorul mai multor preoți care într-un timp cît se poate de scurt au dat verdictul: Sf. Ioan Hozevitul.
Învățații ce de astăzi
Tot se străduiesc mereu,
Ca deplin să dovedească
Că nu este Dumnezeu.
Cu progresele științei
Ca și mândrul Lucifer,
Dânșii vor să se înalțe
Astăzi mai presus de cer.
Două uși le stau în față
Și rămân aici mirați,
După cum la poartă nouă
Stă un bou să mă iertați.
Una este ușă vieții
Care lor li s-a închis,
Altă este a pierzării
Care groaznic s-a deschis.
Câte le ajunge capul,
Se grabesc să născocească,
Că să fabrice viață
Și pe moarte s-o oprească
Orice uneltești atee,
Viață nu vei fabrică
Iar de răfuială morții
Nicidecum nu vei scăpa.
Toate cele născocite,
Când ajungi lângă mormânt,
N-au valoare nici că pleavă
Care se aruncă-n vânt!
Dacă nu cunoști-n viață,
Pe Mântuitorul tău,
Vei cunoaște după moarte
Tirania celui rău.
(Sf.Ioan Iacob)
Astăzi se împlinesc trei ani de la tragicul accident de lîngă aeroportul Iaşi în care un elicopter SMURD s-a prăbuşit la cîteva minute de la decolare. Au murit atunci un medic primar în medicina de urgenţă, o asistentă, pilotul şi copilotul.
Se grăbeau să testeze aparatul cu care putea salva în orice moment o viaţă... S-au pierdut, în schimb, patru...
Şi-atunci m-am întrebat: de ce atîta grabă?
Pentru trei ore, Israelul ține moartea legată...
Nu pentru că ar avea prea multă milă de sufletele pe care le-a ucis, nici pentru a le da răgaz palestinienilor să-și adune morții, căci sunt soldații israelieni în stare să calce și peste cadavre, ci din cauza presiunii internaționale.
Asta spune presa... Mă întreb, totuși, care presiune? În condițiile în care toate personajele politice care ar avea un cuvînt greu de spus nu fac nimic altceva decît să-și dea cu părerea. Apoi, își văd de ale lor...
Președintele Egiptului, Hosni Mubarak, și-a luat postul de secretară și a făcut agenda ordinii în Fîșia Gaza. Sarkozy ar avea și el ceva de comunicat, dar i-a luat-o înainte omologul de pe Nil.
Putin și Medvedev, conștienți de faptul că nu pot duce două războaie de-odată, nu spun nimic. Bagă în schimb Europa la congelator.
Obama a văzut vreo două imagini șocante pe internet în momentul în care a dat click din greșeală pe un site care i-a apărut brusc pe ecran și, după o scurtă privire, a ajuns la concluzia că e tragic ce se întîmplă și nimic mai mult. Omul e mult mai preocupat să-și achiziționeze o limuzina blindată decît să-și exprime o opinie în legătură cu ceea ce se petrece în Fîșia Gaza. Adevărul e că a avut dreptate cînd s-a gîndit să-și cumpere limuzina căci nu se știe niciodată cînd vine bomba de la micuții cu ochii în colțuri acuzați de declanșarea crizei mondiale.
China nu a dat nici o reacție la acuzele aduse de SUA... Cu siguranță pune, însă, ceva la cale!
Japonia are și ea treabă: de făcut vreo 200.000 de cipuri. Asta, așa pentru început!
În Spania, Italia și Germania e liniște...
Pînă la urmă, îi pasă cuiva de ce se petrece în Fîșia Gaza?
Îi pasă! Și nu unei singure persoane, ci cîtorva zeci de mii. Potrivit agenției iraniene de știri IRNA, peste 70.000 de studenți iranieni s-au oferit voluntari pentru a comite atentate sinucigașe împotriva Israelului. Liderul extremist al studenţilor, Esmaeil Ahmadi, a menţionat că aceştia doresc să sprijine gruparea Hamas şi să lupte împotriva Israelului.
Armata israeliană a omorît pînă acum 700 de oameni, dar de 100 de ori mai mulți sunt dispuși să moară pentru ei.
"Oamenii vorbesc mult, sute si mii de cuvinte în fiecare zi. Vorbesc din nevoia de a scapa de singuratate. Unele dintre vorbele lor sunt necesare. Dar celelalte, nu. Omul simte ca fara Dumnezeu nu e întreg. Simte aceasta lipsa, dar nu îsi da seama din ce cauza sufletul sau e nelinistit. Si încearca sa umple aceasta lipsa prin vorbirea cu ceilalti. Dar vorbaria nu îi poate aduce linistea: ci doar îl face sa scape de senzatia de neîmplinire.
Crestinii vorbesc. Dar vorbele lor de multe ori nu sunt decât ocazii de a-si împrastia mintea. Sfintii Parinti au învatat ca vorbirea despre cele sfinte e de argint, iar tacerea e de aur. Si daca vorbirea despre cele sfinte e de argint, îti dai si tu seama ce valoare are sporovaiala despre toate nimicurile.
E foarte greu sa întelegem aceasta taina: tacerea e mai valoroasa decât vorbitul. Pentru ca tacerea duhovniceasca nu e tacere obisnuita, nu e somn al mintii, ci e vorbire cu Dumnezeu.
Vorbitul risipeste mintea. Te poti ruga doua ore, si dupa zece minute de discutii mintea s-a risipit ca si cum nu te-ai fi rugat deloc.
Pentru noi, calugarii, e usor. Nimeni nu ne forteaza sa vorbim. Pentru mireni e mai greu. Nu îti pot spune sa taci cum tac eu. Îti spun doar atât: cauta sa vorbesti cât mai putin si sa spui numai ce e necesar. Roaga-te cât de des poti: acasa, pe strada, în autobuz. Si, când vrei sa vorbesti cu cineva, gândeste-te daca e mai bine sa întrerupi rugaciunea sau sa te rogi în continuare.
Eu alt sfat nu dau oamenilor: numai sa taca si sa se roage. Vei vedea ca tacerea te ajuta sa te cunosti pe tine însuti, sa întelegi mai bine razboiul duhovnicesc.
Cine stie sa îsi pazeasca gura îsi va pazi mai usor trupul. O sa întelegi cum se leaga împrastierea prin vorbire de patimile trupesti. Cu cât vei vorbi mai putin, cu atât îti va fi mai usor sa îti întelegi aproapele. De multe ori oamenii vorbesc, dar fiecare e preocupat numai de ceea ce vrea el sa spuna. Lumea nu mai stie sa asculte. Tacând tu, vei învata sa îi asculti pe ceilalti. Si când vei vorbi, cuvintele tale vor avea putere.
Si, când vorbesti, nu ridica vocea. Când vorbesti cu voce tare atunci inima se închide si domina mintea. Daca vorbesti încet, linistea inimii se rasfrânge în cuvintele pe care le spui. Eu atât am vrut sa îti spun: Taci si roaga-te. Roadele vor veni de la sine"...
(Un schimonah din Moldova)
